barbie..

 
registro: 21/11/2010
Chips please!!!!!!
Pontos180mais
Próximo nível: 
Pontos necessários: 20
Último jogo
Buraco Clássico

Buraco Clássico
Buraco Clássico
5 anos 310 dias h

Am putea fi...

19/11/2015
951
0
                      "Am putea fi fericiti daca am intelege ca ne aflam de aceeasi parte a baricadei.

Am putea fi fericiti daca am incerca (invata) sa privim in aceeasi directie.

Am putea fi fericiti daca nu ne-am pierde atat de mult timp cu vietile altora.

Am putea fi fericiti daca am alege sa nu mai fim afectati de lucruri care nu ne privesc.

Am putea fi fericiti daca am invata sa renuntam la orgoliile prostesti.

Am putea fi fericiti daca am accepta prezentul fara sa ne mai agatam obsesiv de trecut.

Am putea fi fericiti daca am incerca sa ne dezvoltam constant, daca ne-am deschide noi si noi orizonturi in zona cunoasterii.

Am putea fi fericiti daca am renunta la convingerile preluate de la generatiile dinaintea noastra, convingeri care ne tin pe loc de multe ori…

Am putea fi fericiti daca am renunta la frica, la teama de risc, de nou.

Am putea fi fericiti daca am renunta sa ne mai atacam reciproc, considerandu-ne dusmani. Nu suntem!

Am putea fi fericiti daca am renunta sa ne mai sabotam – singuri sau reciproc – sansele de a fi fericiti.

Am putea fi fericiti daca am invata ce este iubirea si mai ales daca am pune in practica tot ceea ce am invatat.

Am putea fi fericiti daca nu am mai astepta ca binele sa vina de la altii.

Am putea fi fericiti daca am reusi sa invatam cu adevarat ceva dupa fiecare greseala.

Am putea fi fericiti daca nu ne-am mai grabi.

Am putea fi fericiti daca am intelege ca nu succesul este un factor asigurator al fericirii, ci starea mentala.

Am putea fi fericiti dintr-o sumedenie de motive.

Din pacate, soft-ul nostru a fost setat gresit si cei mai multi dintre noi nu fac altceva decat sa constate cu tristete, la un moment dat al vietii, ca ar fi putut fi fericiti…

P.S.: Fericirea inseamna actiune! Ce astepti?"

Intr-o zi...

24/10/2015
861
0

                                  Într-o zi cineva îți va spune despre dragoste și tu vei înțelege că e despre voi. Vei sta ghemuită la pieptul lui și în clipa aia de căldură și liniște vei uita tot ce a fost până la el. Suferințele, oamenii nepotriviți și lecțiile de viață: toate le vei uita, pentru că atât de mult vei dori să trăiești în prezent. Să păstrezi fiecare minut din îmbrățișarea care îți va aduce împăcare. Într-o zi cineva îți va spune cât de mult te iubește și tu vei ști că e reciproc.

                                Într-o zi cineva te va căuta. Va dori atât de mult să faci parte din viața lui și nu ca un om de ocazie. Va dori să te ajute să treci peste trecut fără a lăsa urme sau răni în prezent. Îți va fi aproape în momente de neliniște și va spera să petrea încă o clipă alături de tine. Iar clipa să ajungă an. Și anul o veșnicie. Într-o zi el îți va spune simplu că te-a așteptat o viață și că nu are de gând să te lase niciodată. Apoi îți va săruta mâinile și îți va propune să construiți în doi lumea voastră. Apoi îți va oferi un inel. Apoi va construi o casă. Și lumea voastră altfel va fi. Într-o zi tu vei ști că există această lume.

                              Într-o zi, poate că și azi, cineva te va lua de mână și din acel moment vei uita de griji. Probleme vor fi, certuri vor fi și ele, ca în fiecare relație, dar vei ști că ai alături un bărbat deștept și cumpătat. Unul care niciodat ănu va pune orgoliul personal mai sus decât fericirea ta și a voastră. Într-o zi, vei aduna toate amintirile cu el și vei ști că au fost cele mai frumoase. Că inima ta odată zdrobită bate din nou a fericire. Că tot ce îți dorești este să-l știi aproape. Să-l iubești. Să-l îmbrățișezi. Atât de mult ai vrea să îl îmbrățișezi.

Într-o zi cineva te va îmbrățișa atât de strâns încât toate piesele sparte se vor lipi din nou împreună. 

Intrebari...

17/10/2015
1460
0
                    'Mi-am strans de gat trecutul cu mainile goale. Puteam sa il spanzur dar am vrut sa pastrez franghia. Fie pentru prezent..fie pentru ziua de maine. Sau..poate pentru mine. Am plivit vise si am aruncat in aceeasi groapa in care zac si dorinte, tot ce crestea in plus. Am aruncat umbra mea peste in loc de pamant si am marcat locul cu o cruce.Priveam zilele trecute timpul asa cum l-am pastrat in cateva poze. Promisiunile de atunci au devenit amintirile de azi. Incurcat in lucruri atat de simple..am devenit complicat de simplu.. ce am facut sa merit toate astea?  Am incetat sa imi mai pun intrebari. Era timpul sa nu mai fie timp. Cand am ramas fara timp, nu mi-a mai fost frica de curajul meu. 
                     Imi placea sa privesc marea si sa ma gandesc la ea ca la o femeie. Cu epave in adancurile ei si cu multe suflete rapite. In tot acest timp nu puteam sa uit si reversul.  Numaram odata pe degete stelele si ma intrebam cand voi ajunge sa le stiu pe toate. Mult mai tarziu mi-am dat seama ca nu trebuie sa cunosti stelele. Doar cerul. In nopti albe priveam umbrele si ma luptam cu atat de multe intrebari si raspunsuri..in felul asta mi-am semnat condamnarea. De asta de cate ori ma adunam cu cineva, rezultatul dadea cu virgula..
                     In fiecare zi speciala pentru mine am spalat sentimente si vise. Le puneam la uscat pe umerii celor la care tin. Uneori le luam inapoi tot ude. Lacrimile celor care te iubesc nu pot usca ceea ce plang sau deplang. Am lasat semne. De mirare, de intrebare si uneori semne care dor. Mi-a placut sa trec prin viata oamenilor si urmele pasilor mei sa insemne ceva. Uneori chiar si nimic. Caci totusi..nimicul meu este si el ceva.  Am ales sa scriu. Cuvinte din spatele cuvintelor. Uneori pentru mine, uneori pentru altii, sperand ca cineva va gasi macar un colt de realitate in toate vorbele mele. Am lasat deschisa usa catre nebunia lumii mele. Inca ma bucur ca sunt o multime de nebuni care au renuntat la sanatatea aparenta.                                                                                                                           Am fost intrebat cine sunt si de ce. Inca nu vreau sa raspund. Cautarile odata terminate au darul de a te plictisi.. Sunt curios cum ar arata o partida de poker cu viata. Eu fiind gol, viata mea goala..sa jucam poker pe imbracate. Ar fi o dilema data naibii . Oare cate partide de genul asta au loc in fiecare zi si nici macar nu ne dam seama? Incuiati in problemele noastre si cu acel defect de a ne crede singuri si singurii care trec prin clipe grele..oare ne mai dam seama daca am castigat sau am pierdut? Oare mai stim ce am castigat si ce am pierdut? 
Inca mai cred ca in toate este o balanta si un sens. Chiar daca am pierdut enorm de multe, chiar daca o sa pierd in continuare la fel de multe..in momentele in care egoismul ma lasa sa vad, imi dau seama cat de multe am primit in schimb. Totusi nu am saracit,totusi nu m-am imbogatit. Dar inca am usi care se deschid pentru mine. Inca exista zambete care zambesc altfel langa mine..Suntem pregatiti pentru orice doar atunci cand nu avem totul.                                               Nu conteaza atat de mult sa ajungi la destinatie ,dar conteaza enorm de mult felul in care mergi pe acel drum catre destinatie. Iti vei plange de mila ocazional pentru ca este inevitabil. Vei compatimi alte persoane pentru ca si asta este inevitabil. Suntem oameni. Multi traiesc in genunchi. Atat de putini mor in picioare. insa..pana la urma toti mor.Dar unii mai obositi decat altii.
                            Facuti sa iubim si sa ne tragem puterea si slabiciunea din asta. Facuti sa avem o singura fata adevarata si cateva false de rezerva. Invatati sa folosim si sa fim folositi. Intotdeauna pregatiti sa acordam credit cui ne convine noua si foarte rar doar cui merita.                                                                                                                                       La urma urmei viata e un compromis si societatea e o suma de vieti. O sa fugim dupa dragoste si o vom haitui si alerga pana in ultima clipa a vietii noastre. Pentru ca avem nevoie de ea chiar si in clipele in care ea nu are nevoie de noi. Invartiti in acelasi cerc vechi de cand lumea ne vom minti frumos ca am evoluat. Omitand discret adevarul. Ca am incetat sa evoluam din clipa in care am pus un om pe cruce…
si eu la un moment dat...imi doresc sa mor...'

O iubeam nu pentru cum dansa cu îngerii mei, dar pentru cum vocea ei îmi liniștea demonii!!!

13/08/2015
862
0

                            'Pentru că dragostea mi-a bătut la ușă într-o zi friguroasă de iarnă, am îndrăznit să iubesc. Am trăit un moment de fericire, am trădat apoi niște așteptări, am rănit o femeie, am lăsat-o înghețând la un colț de suflet. Și de pat. Am revenit îngenuncheat lângă poala ei, gâsind doar un miros de parfum străin și niște ochi reci. Atunci mi-am dat seama că de fapt, o iubeam.

O iubeam nu pentru că era frumoasă, dar pentru că a găsit frumosul în mine. Auzi, în mine, un urât pe viață. Când își trecea mâna prin părul meu, când mă numea omul ei, când mă lăsa să o iubesc fără haine și prejudecăți, când îmi citea sufletul, când nu se temea să rămână alături de dracii mei. Când mă iubea.

O iubeam nu pentru că era diferită, dar pentru că m-a găsit diferit. Mi-a luat încet inima, bucată cu bucată, și-a încălzit-o. Putea în orice clipă să o facă scrum, dar a preferat s-o asculte în fiecare seară când ne culcam sub lună. Când îmi spunea c-o să reușesc. Când mă alinta cu prezentul. Când mă cunoștea.

O iubeam nu pentru cum își scria viața, dar pentru cum mă ajuta să o scriu pe a mea. Cum lua din timpul și dragostea ei doar ca să-mi spună că voi fi iubit o viață. Cum transforma diminețile în motive iar serile în dovezi. Cum îmi încuraja secundele. Când eram trist. Când eram furios. Când mă asculta.

O iubeam nu pentru cum credea în mine, dar pentru cum mă făcea să cred în ceea ce sunt. Când îmi venea să las totul unui timp pierdut. Când o alungam și mă strângea mai tare. Când mă regăseam într-un om puternic și sincer, datorită ei. Când mă înnebunea cu atingerile ei. Când mă dorea.

               O iubeam nu pentru cum dansa cu îngerii mei, dar pentru cum vocea ei îmi liniștea demonii. O iubeam. Și încă o mai iubesc.'

Ce ne spunem...

09/08/2015
1406
0

                 'Ce ne spunem atunci cand nu ne mai vorbim iubito? E voie sa iti spun despre farfuria mea ciobita care astepta sa mancam amandoi din ea?  Cana aia mare de cafea din care beau cate jumatate de zi vrea sa te sarute. La modul ala parsiv si totusi alb-albastru, doua chei pentru doua yale asteapta locul lor in geanta ta. Sunt rele cheile astea, imi spun de fiecare data ca sunt in plus in sertarul ala prafuit. E voie sa iti spun de oglinda mea de la baie care nu te-a vazut niciodata goala, lipita de peretele ala rece? Perete rece peste care sa vii tu calda si eu fierbinte? Cand nu ne vorbim iubito, ti-as spune ca sunt un labirint plin de fiare si plin de miei. Intr-un colt mieii sfasie lei, in altul leii se sfasie intre ei sau sfasie alti si alti miei. Doar cand vorbesc tacand cu tine in bratele mele iubito, leii  se saruta cu mieii si sunt cel mai ciudat normal om din lumea asta. E simplu iubito, este atat de simplu incat doar complicat poate fi. Ne spunem totul cand nu vorbim, dar tacerile noastre vorbesc aceeasi limba pe care doar amandoi o intelegem in tot si deloc. Si nu ti-as mai spune ” iubito ” cand nu ne mai vorbim. Dar sunt un Robinson Crusoe iubito, si tu esti insula..si tu esti corabia. Si cand iti spun chiar si tacand ” iubito ” sufli in panzele mele pana ma scufunzi-ridici la lumina. Mereu ..doar la lumina.

te-am asteptat iubito'